Minciuna...se inventeaza

Shakespeare, într-un final de sonet spune :
„Astfel întruna eu o mint şi ea mă minte,
Fiindcă prin minciuni iubirea-i mai fierbinte.”
Minciuna este mereu si peste tot.
Ca este mai mica sau mai mare,ca face bine sau rau...o gasim prezenta prin cele mai asteptate ...sau neasteptate situatii.
Minciuna se inventeaza...deci suntem inventatori...
"Minciuna a menţinut preşedinţi de state în funcţie sau i-a doborât; a distrus sau a menţinut căsnicii; a declanşat războaie sau le-a evitat. Consecinţele minciunii pot fi aşadar benigne sau maligne. Obiectul minciunii a dat naştere şi la „ştiinţa minciunii”.
Adevărul are ca pereche arhetipică minciuna…"spune Constantin Enianu
Se zice că nu există om care să nu mintă.
Sunt oameni care se mint pe ei înşişi în legătură cu minciunile pe care le spun, dar oricine minte într-un anumit moment al vieţii sale.
Totuşi e important să nu minţi pentru că nimeni nu are încredere în mincinoşi, iar încrederea este esenţa unei relaţii.
Minciunile sunt împărţite în diverse categorii.
Unele produc dezastre, iar altele nu fac nici un rău.
Li se spune în multe feluri, însă dicţionarul este strict: defineşte minciuna drept o declaraţie intenţionat falsă.
Oamenii mint ca să obţină ceva ce nu au, să scape de o pedeapsă, să nu rănească sentimentele altora, să iasă dintr-o încurcătură, să ascundă lucruri, să facă pe alţii fericiţi sau chiar pe ei înşişi, să îndulcească o poveste, să se amuze etc.